RIDICĂTURĂ DE TEREN. Subst. Ridicătură, înălțătură (rar), înălțime, proeminență. Movilă, moviliță (dim.), moviluță (reg.), moviloi (augm., rar), mușuroi (reg.), gorgan; dîmb, dîmbuleț (dim.), dîmbușor, gîlmă (pop.), colină, colnic, colnicel (dim., pop.), colniță (reg.), grui (reg.), gruieț (dim., reg.); deal, delușor (dim.), deluleț (rar), deluț (pop.), dîlmă (reg.), măgură, măgurică (dim.); muscel, munte, munticel (dim.), muntișor (rar), masiv (muntos). Vîrf, vîrfuleț (dim.), vîrfușor, vîrfuț, pisc, pisculeț (dim., rar), piscușor (rar), piscan (reg.), grui (reg.), gruieț (dim., reg.); culme, culmiță (dim.), culmiș (pop.), coamă, creastă, greabăn; obcină. Adj. Deluros; muntos. Montan. Vb. A se înălța; a vîrfui (fig.). V. înălțime, pantă, vîrf.